Un loc nu este frumos prin impactul vizual primar pe care ni-l provoaca, ci mai lesne prin vibratiile puternice pe care le starneste in interiorul nostru. Povestea unui loc se spune prin emotiile oamenilor ce il locuiesc, prin amintirile trecute si asteptarile viitoare ale acestora, prin emotiile staruitoare asupra celor ce il cunosc pentru prima sau a suta oara. Auzisem mereu povesti despre frumusetea Bucovinei si a oamenilor sai, insa intalnirea cu aceasta destinatie a depasit orice asteptari. Poate cea mai buna motivatie pentru a ajunge in Bucovina a fost participarea la inca un workshop cu Sorin Onisor, dupa mai bine de 2 ani de la experienta din Cazanele Dunarii. Si pentru ca drumul este lung din Gorj la Suceava, am ales traseul cel mai complicat si lung, dar si mai frumos. Acum, dupa aproape doua mii de kilometri peste munti si prin sate, pasiunea pentru calatorii si fotografie a devenit mai intensa ca oricand.

Viata trece uneori mult prea repede si uitam sa ne oprim din cand in cand pentru a privi cu adevarat frumusetea lumii din jur. Sub greutatea cotidianului, urmand acelasi drum si trecand prin aceleasi locuri comune, uitam si sa ne bucuram de lucruri mici ce par insignifiante. Inocenta si bucuria copilariei devine o amintire mult prea indepartata si difuza pentru multi, privind adesea lumea de prea departe. Urmarea pasiunilor este poate cea mai buna cale de a face timpul sa treaca putin mai incet, chiar daca pentru doar cateva clipe… Imi dau seama tot mai des ca multi oameni se simt sau chiar sunt singuri… Cea mai mare dorinta a multora este de a fi ascultati, a avea cui sa-si destainuie povestea si amintirile inainte de fi prea tarziu. Te cutremura uneori gandul ca atatea povesti si vieti trec aievea, fara sa lase vreo urma sau fara ca povestea lor sa fie spusa vreodata…

Fotografia este poate cel mai bun mod de a pastra momentele si emotiile, vietile si destinele oamenilor, de a cartografia o lume ce mereu este in transformare si uneori chiar se indreapta spre disparitie. Lumea satului romanesc se schimba de la zi la zi si de la an la an, tot mai multi tineri plecand spre orizonturi ce par mai atragatoare, batranii ramanand sa isi spuna povestile celor ce se indura sa ii asculte. Bucovina este printre putinele locuri din tara unde mai ramane o farama de autenticitate, unde viata pare sa curga dupa aceleasi tiparuri dintotdeauna. Insa la fel ca peste tot, schimbarea si modernitatea patrunde incet si infailibil…odata cu sutele de mii de turisti ce sosesc in fiecare an cautand aer curat si peisaje idilice. Insa atata timp cat mai exista oameni ca Sorin si altii, macar aceasta lume va fi pastrata mereu, chiar daca uneori doar in fotografii…

In trei zile ce au parut mai scurte si mai intense ca oricand, am explorat si descoperit satele si oamenii frumosi ai Bucovinei, ne-am imprietenit cu Raraul si turmele sale, am intampinat soarele de deasupra ceturilor ce scalda vaile… Am cautat norii ce au sosit abia cand nu ii mai doream, acoperind ploaia de perseide mult asteptata, insa in final, a fost o experienta speciala pe care as repeta-o oricand.  Este greu sa te desparti de oameni cu care imparti aceeasi pasiune, insa am certitudinea ca nu e ultima oara cand ii vad pe Sorin si hoinarii lui…